Poliartrita reumatoida

Este suferinta intregului organ, cu caracter inflamator, nesupurativ, interesand selectiv structurile mezenchimale. Perioadele de stare ale bolii se caracterizeaza prin alterarea starii generale (febra, inapetenta, astenie), afectarea simetrica a articulatiilor mici ale membrelor (durere, redoare matinala, tumefactii, deformare, ankiloza), tulburari trofice musculare si cutanate, modificari viscerale (splenomegalie, irite, amiloidoza renala, fibroze pulmonare, adenopatii), semne biologice (VSH crescut, pozitivitatea reactiilor Waller-Rose si Latex, anemie, cresterea alfa2 si gama globulinelor) si semne radiologice (pensarea spatiilor articulare , geode osoase si osteoporoza).

Obiectivele terapeutice sunt:

• suprimarea durerii si a inflamatiei,
• conservarea functiei aparatului locomotor (combaterea redorilor articulare si a atrofiei musculare),
• prevenirea deformarii articulare.

In stadiul acut este necesar repaosul absolut pentru articulatiile afectate, fara a depasi insa trei saptamani. Segmentele afectate vor fi imobilizate in pozitia functionala in scopul prevenirii deformarilor. Dintre procedurile fizicale pot fi folosite pentru calmarea durerilor curentul diadinamic, curentul galvanic si curentii interferentiali. In stadiu subcutanat tratamentul medicamentos este reprezentat de antiinflamatoare cu actiune rapida asociate cu antiinflamatoare cu actiune intarziata. Tratamentul postural alterneaza in acest stadiu cu mobilizarea activa a fiecarei articulatii afectate pana la pragul dureros, de preferinta in apa la 35-36 grade. In stadiu cronic se continua tratamentul postural in perioadele de repaos si tratamentul medicamentos. In acest stadiu recuperarea ocupa un loc important, avand ca obiective cresterea fortei musculare, prevenirea si corectarea deformarilor. In acest scop se folosesc termoterapia regionala (parafina, namol), masajul si kinetoterapia. Se practica miscari active in apa, urmate de miscari active rezistive combinate cu izometria. Incarcarea musculara si solicitarea articulatiilor se va face cu prudenta datorita prezentei miozitei si a posibilitatii reactivarii procesului inflamator articular. Kinetoterapia la sala este axata pe recuperarea mersului si a prehensiunii. Ergoterapia intregeste arsenalul terapeutic.

Acupunctura, daca este judicios folosita, poate fi de mare utilitate in combaterea durerii, a inflamatiei si implicit pentru consevarea aparatului locomotor.

Punctele de acupunctura TF5 si VB41 se folosesc ca si puncte cheie, iar V60 ca si punct de acupunctura cu actiune specifica. Pentru stimularea functiei glandelor corticosuprarenale se folosesc punctele V23, V62, IS3.

Rezultate bune se pot obtine indeosebi la nivelul articulatiilor umar, cot, genunchi. Cele mai utile puncte pentru articulatii sunt:

• articulatia scapulo-humerala – se aplica ace de acupunctura in punctele: IG4, IG 15, TF15, IS9, IS13, P2, S38,
• articulatia cotului – acele de acupunctura se pun pe punctele: IG10, IG11, TF5, P5, VS3,
• articulatiile radio-carpiene, intercarpiene si carpo-metacarpiene – ace acupunctura pe punctele: IS4, TF4, TF5, IG5, VS7,
• articulatiile genunchiului – acele se pun in punctele: V54, VB34, SP9, F2, F8,
• articulatiile tibio-tarsiene, intertarsiene si tarso-metatarsiene – in acest caz se pun ace de acupunctura pe punctele: V54, V60, V62, S38, S41, SP5, R5.

O cura de acupunctura cuprinde 8-10 sedinte, efectuate la intervale de doua zile. Tratamentul se poate relua dupa 3-4 luni. Tratamentul acupuncturic se va asocia obligatoriu cu celelalte mijloace de recuperare.